Polistirenul a ajuns la venerabila vârstă de 184 de ani

 

Folosit în izolații, în domeniu construcțiilor, dar și în cel al ambalajelor, pentru protejarea unor echipamente sau obiecte fragile, pentru izolrarea podelelor, sub parchet, ambalarea băuturilor sau alimentelor ori umplerea bean bag-urilor, polistirenul este un plastic puternic, foarte util și versatil, prezent pe piață sub diferite forme și densități. Cel mai mare defect al acestuia, în aceste vremuri în care punem preț pe reducerea cantităților de deșeuri ajunse la gropile de gunoi, este că nu se reciclează.

 

Asociat mai degrabă cu vremurile moderne, polistirenul are, însă o istorie de 184 de ani, fiind descoperit în 1839, de un farmacist german numit Eduard Simon, prin izolarea unei substanțe din rășina naturală. Chiar dacă multă vreme omul de știință nu a știut ce a descoperit și cum să își folosească invenția, un alt chimist german, Hermann Staudinger, a dovedit că descoperirea lui Simon, a fost de fapt un polimer plastic. El a publicat teoriile despre polimeri, în 1922, arătând cum cauciucul natural era alcătuit din lanțuri lungi repetitive de monomeri care îi confereau elasticitate și cum polistirenul avea la bază polimeri. În 1953, Staudinger a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie pentru cercetările sale.

În 1930, oamenii de știință de la BASF au dezvoltat o modalitate de fabricare comercială a polistirenului, iar în 1937, acesta a fost introdus pe piața din SUA.

Noi utilizăm acest material în proiectul Romco Rezidențial aflat în derulare, în Drumul Gura Caliței nr.100, din sectorul 3, pentru izolarea plafoanelor balcoanelor, dar și a fundațiilor.